 |
|
|
| Pierderea inocentei - reloaded |
Pierderea inocenţei
– reloaded
Bine ai venit în noul Eden! Este generaţia McDonalds, generaţia pastilaţilor, a marilor aventurieri din noapte, generaţia ucigaşilor inocenţi, a orgiilor scăldate în cocktail-uri şi prafuri, a călăilor lipsiţi de conştiinţă şi a victimelor inconştiente, spre care lumea e gata să arunce cu pietre. Tu din care faci parte?
Richard Millwad avea doar 19 ani când a debutat ca scriitor. Critica a estimat că este obscen de tânăr pentru ca el să fi scris această carte. Şi totuşi, aşa s-a întâmplat. Ideea este una simplă: romanul se numeşte Mere, iar personajele lui, Adam şi Eve. Ei bine, nu vă instalaţi prea comod în grădina Edenului, fiindcă acţiunea se petrece sub semnul tentaţiei...
S-a spus despre Mere că este un roman de trecere, scris în tradiţia stabilită de J.D. Sallinger în De veghe în lanul de secară. La vremea lui, romanul lui Sallinger era acuzat de limbaj vulgar şi interzis în şcoli şi librării. Ulterior, avea să devină materie de studiu în clasele cu profil umanist şi era recunoscut drept unul dintre cele mai bune romane ale literaturii americane. Spre deosebire de predecesorul său, Mere păcătuieşte nu doar la nivel de limbaj. Romanul dezvăluie o lume plină de agresivitate şi, în acelaşi timp, proiectată pe un fundal de inocenţă.
Mere îşi dezvoltă osatura narativă în jurul lui Adam şi a Evei, doi adolescenţi din Middlesborough, Marea Britanie. Este povestea unor copii care sunt pe cale să devină maturi, oscilând încă între lumea copilăriei şi marile tentaţii ale vieţii. Iar tentaţiile nu întârzie să îşi întindă mrejele! Adam suferă de TOC (tulburare obsesiv compulsivă) şi îşi petrece timpul citind reviste porno şi masturbându-se în podul casei părinteşti. Eve este dependentă de droguri şi alcool. Consumatoare înfocată a tot ce înseamnă produs al culturii pop, nu are nicio problemă când vine vorba de relaţii de o noapte. Un comportament ce ar putea fi explicat prin încercările ei de a bloca şocul produs de diagnosticul pus de curând mamei sale. Sau prin cursa cotidiană în care aceşti adolescenţi sunt prinşi, în care fiecare face tot îi stă în putinţă pentru a obţine senzaţia cea mai puternică. Romanul este populat cu o galerie de infractori destul de cuprinzătoare – de la traficanţi de droguri şi violatori, până la criminali, dar ceea ce surprinde până la capăt este nota de inocenţă în care toate aceste atrocităţi sunt relatate.
Vocea narativă alternează de la Adam la Eve, dezvăluind aceeaşi lume prin prisma unor indivizi diferiţi în esenţă, deşi sunt ambii produse ale aceleiaşi societăţi. Romanul nu mizează pe răsturnări de situaţii sau intrigi complexe, autorul mulţumindu-se să urmărească evoluţia celor două personaje, fără a juca rolul demiurgului. Acţiunea este însă punctată de câteva scene care şochează prin realismul şi plasticitatea descrierii. La sfârşitul lecturii, ai senzaţia că tocmai ai asistat la un party din care eşti bucuros ai scăpat întreg
|
| |
|
|
