Bright Lights, Big City a fost publicat în 1984, pentru a fi mai târziu ecranizat în filmul cu acelaşi nume, regizat de James Bridges. Romanul surprinde segmente din viaţa unui new yorkez, prins în ritmul haotic al oraşului, un personaj-tipic al metropolei americane din anii '80, a cărui existenta pare să se rateze pe toate planurile, pornind de la cel personal şi culminând cu cel profesional şi social. Titlul cărţii corespunde unui celebru blues din anii '50, semnat de binecunoscutul muzician de R&B, Jimmy Reed. Mai târziu, melodia a fost preluată de formaţii precum The Rolling Stones şi The Animals. Primele versuri ale cântecului formează un lait motiv al romanului semnat de McInerney: "Bright lights, big city... gone to my baby's head.... I tried to tell the woman but she... don't believe a word I said".

Soţia naratorului, Amanda, este atrasă de luminile orbitoare ale New York-ului. Se lansează într-o carieră de fotomodel pe care nici ea, nici naratorul-personaj nu o iau în serios, pentru că, în cele din urmă, să fie sedusă de acea lume sclipitoare şi, în acelaşi timp, anostă. Romanul este scris la persoana a doua - de altfel, este unul dintre puţinele creaţii literare americane care să fie narate într-o astfel de notă - fapt ce permite autorului să construiască un personaj fără nume, a cărui identitate poate fi preluată de oricine - povestea lui se înscrie în limitele unui cotidian al suprafeţelor, lipsit de esenţă, artificial, în care oamenii tind să devină simple elemente de decor:
Stai în faţă la Saks Fifth Avenue şi te holbezi la manechin. Într-o zi, săptămâna trecută, când ai început să ţipi la el, a venit un poliţist şi ţi-a spus să pleci. Exact aşa arata ea la sfârşit, privirea goală, buzele strânse, o expresie reticenta. De ce a devenit manechin?
În ciuda dramei care se conturează, romanul oferă o lectură spumoasă, plină de umor. Personajul-narator este un scriitor cu potenţial, care în timpul zilei lucrează pe post de corector la o revistă literară, unde s-a angajat în speranţa că, la un moment dat, va obţine un spaţiu în care să îşi poată exersa talentul scriitoricesc. În timpul nopţii, viaţa lui se schimbă radical, epuizându-se între petreceri, droguri şi cluburi.
Un scenariu care maschează ratarea individului şi, pe o scară mai largă, se constituie într-o replică ironică a societăţii profund superficiale din New York-ul anilor '80.