Un lucru e sigur cu cocaina: e o mare porcărie. E un drog moale şi plângăcios, la început îţi dă o senzaţie mişto, zău, da' nu ţine decât juma' de oră de sevraj, şi la ce preţ! Dumnezeule! Cu nişte amfetamine bune cumpărate cu aceiaşi bani eşti luat săptămâni întregi, omule. Cocaina asta împuţită! E un drog pentru oameni cărora li se pare că sunt ai consumatori decât sunt de fapt, un drog pentru labagii cu prea mulţi bani, pentru idioţii cu ski-jeturi, aspiranţi la cluburi private şi fani Onasis. Ce contează la droguri e efectu', nu mistica lor, nu stigmatu' şi nici cine ştie ce idei tâmpite de revoltă romantică; doar efectu' e important.
Niall Griffiths

Orășelul de pe coasta vestică a Ţării Galilor, Aberystwyth, deși pare un fel de Macondo mitic și velș, e de fapt un foarte realist cimitir al disperaţilor, un punct terminus al oricărei speranţe, o Mecca a drogaţilor, alcoolicilor, micilor infractori și curvelor de ocazie, graniţa în care Europa se învecinează cu oceanul, dar și cu cea mai autentică lume posibilă a declasaţilor. Înfrânţi ai vieţii și mai ales foarte tineri, Roger, Malcolm, Mairead, Sioned, Margaret, Paul, Colm, Laura, Liam, Bill etc. nu au altă alegere decât lenta autodistrugere cotidiană, prin practicarea tuturor orgiilor evazioniste imaginabile. Povestea lor doare pentru că este o schiţă verosimilă a viitorului ce ameninţă tinerele generaţii.