Dar dac-aceasta-i voia sorţii rele,
Să îndurăm şi noi primejdii grele.
Ca toţi iubiţii, — noi s-avem răbdare,
Că nu-i pe lume-amor lipsit de chin,
De gânduri negre şi de-adânc suspin,
De dor, de lacrimi şi de griji amare!

If then true lovers have been ever cross’d,
It stands as an edict in destiny:
Then let us teach our trial patience,
Because it is a customary cross,
As due to love as thoughts and dreams and sighs,
Wishes and tears, poor fancy’s followers.